0332 433 000

Cefaleea

cefaleea

Cefaleea se împarte în general în două categorii:

  • Primară: care nu este în legătură cu vreo patologie subiacentă și care include: migrena, cefaleea de tip tensiune și cefaleea cluster.
  • Secundară: în care sindromul cefalalgic este datorat unei alte stări patologice și include: cefaleea din afecțiunile infecțioase, neoplazice, vasculare sau indusă de administrarea de medicamente.

Cefaleea primară:

Migrena este cea mai frecventă cefalee primară, prevalența ei fiind cuprinsă între 5 și 10% pentru bărbați și 17 – 22% pentru femei. Cefaleea în migrenă este caracteristică:

  • Unilaterală;
  • Pulsatilă;
  • Se instalează în minute până la ore;
  • Intensitate moderată spre severă.

Migrena se asociază cu:

  • Greață și/sau vărsături;
  • Sensibilitate la lumină și/sau sunet;
  • Este agravată de activitatea fizică.

Migrena se clasifică în funcție de prezența sau absența aurei. Aura tipică cuprinde modificări vizuale și/sau ale senzoriului și/sau tulburări de limbaj care sunt total reversibile. Ele pot fi pozitive (ex. Fosfene, parestezii) sau negative (pierderea vederii, hipoestezie). Simptomele se dezvoltă într-o perioadă de peste 5 minute și se remit în 60 de minute și pot apărea în succesiune. Trebuie avut în vedere un accident ischemic tranzitor în situația în care aceste simptome se instalează rapid și mai degrabă simultan decât în succesiune, dacă aura este eminamente constituită din simptome negative sau este foarte scurtă. Aura poate fi prelungită în situația cefaleelor secundare.

Frecvența medie de apariție a atacurilor migrenoase se consideră a fi de 1 – 2 pe lună. Se consideră migrenă cronică migrena care se manifestă în 15 sau mai multe zile pe lună pe o perioadă de cel puțin trei luni.

Cefaleea tip tensiune:

Este cel mai frecvent tip de cefalee primară, având o prevalență globală de 42% pentru bărbați și 49% pentru femei . Durerea este în general mai puțin severă decât în cazul migrenei. Este de obicei bilaterală, cu caracter de presiune sau cu caracter constrictiv, de intensitate ușoară sau medie. Nu este prezentă greața și cefaleea nu este accentuată de activitatea fizică. Poate fi asociată cu o senzație de disconfort sau durere pericraniană, sensibilitate la lumină sau la zgomot.

Cefaleea tip tensiune episodică apare cu frecvență și durată variabile.
Cefaleea tip tensiune cronică survine în mai mult de 15 zile pe lună pentru mai mult de trei luni.
Cefaleea tip tensiune episodică de intensitate mare, disabilitantă este rară, iar pacienții de obicei nu se adresează medicului de familie sau structurilor de primire urgențe.

Diagnosticul de cefalee tip tensiune trebuie considerat la un pacient care se prezintă cu cefalee bilaterală care nu este disabilitantă în condițiile unui examen neurologic normal.

Cefaleea trigeminală autonomă (vegetativă):

Cefaleea trigeminală autonomă este rară și este caracterizată prin accese de durere severă unilaterală în teritoriul de distribuție al trigemenului și este asociată cu fenomene vegetative marcate ipsilateral.

Cefaleea de tip cluster este cea mai comună cefalee trigeminală autonomă. Prevalența ei se consideră de 1:1000.
Cefaleea paroxistică este probabil subdiagnosticată, prevalența ei fiind estimata la 1:50.000.

Cefaleea de tip cluster (în ciorchine) provoacă o durere severă, strict unilaterală. Ea este situată într-una sau într-o combinație de localizări: orbital, supraorbital sau temporal și este însoțită de manifestări vegetative ipsilateral (conjunctive injectate cu sau fără lăcrimare, congestie nazală cu sau fără rinoree, transpirații ale frunții sau feței, mioză și/sau ptoză palpebrală). Fiecare acces începe și se termină brusc, durând de la 15 minute până la trei ore, pacientul fiind neliniștit pe întreaga perioadă a accesului dureros. Frecvența acestor accese variază de la unul pe zi până la opt pe zi. Între paroxismele dureroase poate exista o durere de fond, putând fi observate și caracteristici ale migrenei. Frecvent se poate observa o ritmicitate circadiană a acceselor, acestea apărând zilnic la aceeași oră, iar “agregarea” atacurilor apare în aceeași perioadă a anului. Majoritatea pacienților 80 – 90% prezintă episoade de cefalee de tip cluster între care sunt asimptomatici. Doar 10 – 20% au cefalee cronică de tip cluster – fără remisiune pe perioada unui an sau cu remisiune cu durata sub o lună.