Cefaleile secundare (cefalei cauzate de o altă stare patologică) trebuie luate în considerare la pacienții care se prezintă cu cefalee recent instalată sau la care se schimbă caracterul durerii. Studii observaționale au scos în evidență următoarele semne de alarmă pentru cefaleile secundare care necesită o evaluare prin investigații suplimentare:
- Apariția recentă sau schimbarea caracterului durerii la pacienți cu vârsta peste 50 de ani;
- Caracter fulgerător: durerea atinge rapid intensitatea maximă (secunde – 5 minute)
- Simptome neurologice de focar (slăbiciune la nivelul unui membru, aură cu durata sub 5 min sau peste o oră);
- Simptome neurologice non-focale (tulburări cognitive);
- Modificări ale frecvenței, caracterului sau asocierea de noi simptome episoadelor de cefalee;
- Examen neurologic modificat;
- Cefaleea care se modifică în funcție de poziție;
- Cefaleea care îl trezește pe pacient (atenție la migrena care este cea mai frecventă cauză de cefalee matinală);
- Cefaleea accentuată de activitatea fizică sau de manevra valsalva (tuse, râs, strănut);
- Pacienții cu risc crescut de tromboză a sinusurilor venoase cerebrale;
- Tulburări vizuale;
- Redoare de ceafă;
- Debut recent al unei cefalei la un pacient cu istoric de infecție HIV;
- Debut recent al unei cefalei la un pacient cu istoric de neoplasm.
Pacienții care se prezintă cu cefalee și care au un semn de alarmă al unei cefalei secundare trebuie evaluați de către neurolog.
La pacienții cu un caracter stabil al cefaleei examinarea neurologică este normală, cu excepția ptozei palpebrale în timpul și după un acces de cefalee de tip cluster. Prezența simptomelor focale sau non-focale și/sau un examen neurologic modificat crește semnificativ riscul existenței unei patologii subiacente sindromului cefalalgic. Un examen clinic corespunzător, un examen neurologic care să includă și examenul de fund de ochi și determinarea tensiunii arteriale sunt esențiale la prima prezentare a pacientului.
Pacienții care se prezintă cu cefalee pentru prima dată sau cu cefalee cu caracter modificat comparativ cu cefaleea pe care o prezintă în mod obișnuit trebuie să beneficieze de examen clinic, examen neurologic inclusiv al fundului de ochi și de determinarea tensiunii arteriale.
Examinarea neurologică trebuie să cuprindă:
- Examenul de fund de ochi;
- Evaluarea nervilor cranieni, în special a pupilelor, a câmpului vizual, mișcările globilor oculari, sensibilitatea și motricitatea facială și funcțiile bulbare (palatul moale și mișcarea limbii);
- Evaluarea tonusului, forței musculare, a reflexelor și coordonării tuturor celor patru membre;
- Reflexul plantar;
- Evaluarea mersului, inclusiv mersul călcâi-vârf;
La nevoie examinarea neurologică poate fi făcută mai amănunțit în funcție de datele de anamneză. Ea trebuie adaptată pentru a include orice simptom focal.
Cefaleea fulgerătoare
Cefaleea fulgerătoare poate fi primară sau secundară. Ea este definită ca fiind o cefalee cu intensitate mare și instalare rapidă, mimând o hemoragie subarahnoidiană prin ruptură de anevrism, cu atingerea unui maximum de intensitate în mai puțin de un minut. La majoritatea pacienților cefaleea se instalează instantaneu. Au existat studii în care la 19 % dintre pacienții cu hemoragie subarahnoidiană durerea a crescut în intensitate progresiv (in până la 5 minute). Cefaleea severă cu debut brusc poate apărea și în cazul activității sexuale sau a exercițiului fizic .
Alte cauze de cefalee fulgerătoare pot fi : hemoragia intracerebrală, tromboza de sinus venos cerebral, disecția arterială și apoplexia pituitară.
Cefaleea prin abuz de medicație:
Utilizarea în exces a medicației pentru cefalee, inclusiv analgeticele simple sau combinate poate determina cefaleea prin abuz de medicatie.
Cefaleea cervicogenă :
Contribuția afecțiunilor coloanei vertebrale cervicale la migrena și la cefaleea tip tensiune este insuficient inteleasă. Între 14 și 18% din cefaleile cronice au origine cervicogenă și sunt determinate de disfuncții musculo- scheletale la nivelul coloanei vertebrale cervicale.
Cefaleea cervicogenă constă într-o durere uni sau bilaterală localizată la nivelul gâtului și a regiunii occipitale și se poate proiecta la nivelul capului și/sau feței. Apariția durerii poate fi precipitată sau agravată de anumite mișcări ale gâtului sau de atitudini prelungite ale regiunii cervicale și este asociată cu poziții sau mișcări modificate ale gâtului și modificări ale tonusului și contractura musculaturii paravertebrale.
