Riscul legat de dezvoltarea fătului în cazul vaccinării mamei este considerat ipotetic. Nu sunt dovezi ale legăturii directe dintre malformațiile congenitale și administrarea vaccinurilor inactivate sau chiar vii atenuate.
Dar administrarea oricărui vaccin unei femei gravide trebuie făcută numai la recomandarea medicului, atunci când: probabilitatea expunerii la boală este mare, infecția poate reprezenta un risc pentru mama și/sau făt, probabilitatea ca vaccinul să determine reacții adverse este redusă.
Recomandarea unui vaccin se face în funcție de riscurile și beneficiile vaccinării, atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Vaccinurile recomandate în timpul sarcinii sunt :
Vaccinul gripal – femeile însărcinate sunt expuse unui risc crescut de complicații cauzate de gripă
Vaccinul tetanic / Vaccinul diftero-tetanic (dT)
– administrarea este recomandată în trimestrul II sau III de sarcină, dacă au trecut mai
mult de 10 ani de la ultima doză de vaccin tetanic și/sau diftero-tetanic.
La vaccinarea femeilor însărcinate, preocuparea este teoretică și privește infectarea fătului. S-a demonstrat că numai vaccinul împotriva variolei cauzează vătămarea fătului. Cu toate acestea, de vreme ce posibilitatea teoretică există, vaccinurile vii nu trebuie administrate la femeile însărcinate.
Deoarece vaccinurile inactivate nu se reproduc, acestea nu pot cauza infectarea fătului. În general, vaccinurile inactivate poate fi administrate femeilor însărcinate cărora le sunt indicate. Excepția este vaccinul anti-HPV, care nu trebuie administrat în timpul sarcinii datorită lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea pe care acest vaccin le are la femeile însărcinate.
Femeile însărcinate sunt expuse unui risc crescut de complicații datorate gripei. Oricărei femei care va fi însărcinată în timpul sezonului de afecțiuni gripale (în general decembrie – martie) trebuie să i se administreze vaccinul antigripal inactivat. Femeilor însărcinate nu trebuie să li se administreze vaccinul antigripal viu atenuat.
Orice femeie care ar putea rămâne însărcinată este încurajată să primească o singură doză de Tdap, dacă nu i s–a administrat deja o doză. Femeilor cărora nu li s-a administrat Tdap trebuie să li se administreze o doză de vaccin în perioada postpartum imediată, înainte de externarea din spital sau maternitate.
ACIP recomandă Td atunci când este necesară protecția împotriva tetanusului sau difteriei în timpul sarcinii. Cu toate acestea, sarcina nu este o contraindicație pentru utilizarea Tdap. În anumite circumstanțe, ca de exemplu o epidemie de tuse convulsivă, un clinician poate alege să administreze Tdap la o femeie însărcinată.
Când se administrează Td sau Tdap în timpul sarcinii, se preferă al doilea sau al treilea trimestru pentru a se evita asocierea coincidentă a vaccinării cu avortul spontan, care este mai frecvent în primul trimestru. Clinicienii pot alege să administreze Tdap în loc de Td la vaccinarea catch-up sau de rutină pentru a asigura protecție împotriva tusei convulsive la adolescentele însărcinate, deoarece tusea convulsivă este mai des întâlnită la acestea.
Totodată, aceștia pot prefera administrarea de Tdap la femeile însărcinate care fac parte din personalul sanitar sau personalul din serviciile de educație și îngrijire a copilului pentru a preveni transmiterea la nou-născuții cu vârsta sub 12 luni și la alte persoane vulnerabile și la femeile însărcinate angajate într-o instituție sau care locuiesc într-o comunitate unde există multe cazuri de tuse convulsivă.
La contacții susceptibili ai femeilor însărcinate, din aceeași locuință, trebuie să se administreze MMR sau vaccinul împotriva varicelei și li se poate administra LAIV, vaccinurile împotriva zonei zoster și rotavirusului, dacă sunt eligibili.
Sursa: Centrul Național de Supravegherea și Controlul Bolilor Transmisibile (vaccinet.ro)
