Stopul respirator, urmat la scurt timp de oprirea cordului, este un accident grav care trebuie descoperit și rezolvat la timp pentru a evita moartea subită.
Cauzele apneei pot fi:
- mecanice (obstrucția căilor aeriene),
- neurologice (accident vascular cerebral major, apneea de somn) sau
- circulatorii (stopul cardiorespirator – oprirea inițială a cordului urmată la scurt interval de oprirea respirației).
Oricare ar fi etiologia apneei, primul gest întreprins, fără a pierde timp pentru stabilirea cauzei și instituirea tratamentului etiologic, este administrarea de oxigen și respirația artificială. Singura măsură inițială adresată cauzei, este eliberarea căilor aeriene, dacă apneea este de cauză obstructivă.
Oxigenul, cu debit și concentrație mare, se administrează pe mască sau tub nasofaringean.
Există mai multe metode de respirație artificială, prin manevre externe și prin insuflație de aer în căile aeriene.
Manevrele externe care urmăresc expansiunea și comprimarea ritmică a cuștii toracice și astfel o minimă circulație a aerului în interiorul pulmonilor (metodele Sivester, Shafer, Howard), nu asigură o oxigenare satisfăcătoare.
Respirația artificială prin insuflarea aerului în plămâni este mult mai eficientă.
Metoda ideală este prin intubație traheală. În situații de urgență nu este fezabilă (necesită instrumentar și expertiză tehnică) decât secundar măsurilor inițiale. Pentru început se ventilează bolnavul pe mască cu balon Ruben (în orice salon de chirurgie trebuie să se gasească aceste dispozitive) sau, cel mai la îndemână, respirația gură la gură.
Dacă bolnavul apneic este și în stop cardiac, se începe și masajul cardiac extern. În această situație, resuscitarea este efectuată de două persoane.
Atenție: pentru un masaj cardiac eficient, bolnavul trebuie așezat pe un plan dur – la nevoie pe podea.
